Manastirea Rudi
Manastirea Rudi
Manastirea se afla in mijlocul landsaftului pitoresc Rudi-Arionesti, nu departe de Nistru - la o distanta de 15 kilometri de oraselul Otaci. In complexul monahal, toate constructiile manastirii formeaza un ansamblu incantator, centrul caruia este biserica Sfanta Treime, care a fost zidita in anul 1777, dupa vechile traditii ale arhitecturii moldovenesti.
Manastirea Rudi - numita uneori si Manastirea Rughi - este asezata pe cursul unui rau ce strabate, prin mijloc, padurea ce se intinde pe un mare petic de pamant. Manastirea Rudi este locul unde simpletea, bunatatea si credinta coexista. Drumul spre acest lacas sacru serpuieste printre peisajele incantatoare de pe malul Bulboacei, un afluent al Nistrului.
Sora Taisia, sustine cu modestie ca "in ziua de azi calugarii nu indeplinesc nici a patra parte din menirea de odinioara, caci nu indura chinurile strastramosilor nostri, care deveneau pusnici si se daruiau total credintei in numele Domnului".
La poarta manastirii se gasesc instructiunile pentru vizitatori: nu se permite fumatul, nu se intra fara binecuvantare, pentru femei se cuvin fuste sau rochii decente, precum si broboade. La inceput maicele erau tolerante fata de multimea de vizitatori, dar uneori deveneau martorii unui comportament greu de suportat. Cei veniti sunt rugati sa se conformeze, pentru un scurt timp, statutului monastic.
Manastirea Rudi - istoricul si greutatile vremii
Biserica Sfanta Treime a manastirii Rudi a fost construita in 1777, pe mosia fratilor Andronache si Teodor Rudi, cu mijloacele lor si ale negustorului Donciul din Movilau-Podolia. Ea a fost finisata in anul 1828. Biserica a fost construita pe timpul slavitului domn Alexandru Ghica-Voda si cu binecuvantarea preasfintitului episcop al Husilor, Chir Inochentie, fiind manastire de calugari.
  |
Primul staret a fost ieromonahul Macarie, urmat de Arsenie, Ionichie, Teofil. Localnicii sunt tentati sa lege aparitia bisericii "Sfanta Treime" si a manastirii Rudi de existenta in preajma a unui izvor, apa caruia, se zice, poate face adevarate minuni. Anume aici veneau de pretutindeni oamenii sa-si intremeze trupul si anume pe acest loc s-a si hotarat edificarea unui templu pentru purificarea duhului.
In anul 1828 calugarii de aici au fost mutati la manastirea Calaraseuca, iar in locul lor au sosit maicele din manastirea Saratura, judetul Hotin, ele, conform documentelor pastrate pana in prezent, luand in primire "mult pamant arabil, pasuni vaste, livada care se afla in deal de padure, via ce se intinde de la manastire pana la Nistru, si pamant din padure".
Aceasta mosie a apartinut fratilor Andronache si Teodor Rudi, despre care documentele glasuiesc precum ca "au fost fericitii ctitori ai sfantului locas". Se zice ca la moartea lor, trupurile le-au fost zidite in peretii din partea stanga a intrarii in biserica. Un al treilea ctitor este numitul negustor Donciul din Movilau.
Dar nu mult timp dupa trecerea calugaritelor, prin anul 1835, mosia fratilor a fost acaparata cu forta de catre un oarecare proprietar Mihail Bobus, care, hain din fire, ravnea la pamanturile manastiresti.
Intre sfintele ziduri s-au mutat sa traiasca apropiatii lui Bobus, ca si el - oameni farafrica de Dumnezeu. Maicele, una cate una, s-au vazut nevoite sa plece in alte manastiri. In anul 1846 manastirea Rudi a fost oficial inchisa. Se spune ca localnicii l-au blestemat pe noul stapan al mosiei, astfel ca in scurt timp a murit fiica lui, apoi, unul dupa altul, i s-au imbolnavit si toate rudele.
Activitatea manastirii a fost reluata peste 75 de ani, la 24 octombrie 1921 la insistenta lui Visarion Puiu. Tot acest timp, acest loc ramasese de izbeliste si doar in 1921 la Rudi s-a redeschis manastirea de calugari, in frunte cu staretul Gherontie Guta, care s-a straduit din rasputeri sa reduca din pierderile provocate Sfantului Locas. Intre anii 1930-1935 aici a fost ridicata o scoala de teologie.
Afara de bisericile de vara si de iarna existente deja, in aceasta perioada se construise 8 chilii pentru frati, o bucatarie, depozite, un bloc de piatra cu trei balcoane, o scoala pentru dascali, care in anul 1940 a fost transferata la Balti.
Din anul 1940, cand manastirea a fost inchisa de sovietici, pana in anii 1990 pe acest teritoriu a functionat mai intai o casa de copii, apoi - un sanatoriu pentru copiii. In anul 1992, dupa o minutioasa si costisitoare reparatie, manastirea si-a redeschis portile pentru calugari, ca mai pe urma, din anul 1999, la Manastirea Rudi sa revina calugaritele.
"Multi crestini care ne viziteaza, raman profund impresionati de maretia si frumusetea Scolii pentru dascali si ne intreaba, de ce nu o reparam. Am vrea si noi sa salvam de distrugere aceasta perla a arhitecturii moldovenesti, dar, din pacate, nu dispunem de mijloace. Cu ajutorul Domnului, cu stradania maicii starete, am reusit, totusi, sa adunam ceva bani pentru repararea acoperisului unui bloc al Scolii".
Biserica "Sfanta Treime" a Manastirii Rudi este una deosebita, prin arhitectura ei de un caracter moldovenesc bine pronuntat, care aminteste de bisericile Moldovei medievale din secolele XVI-XVII.
Planul bisericii este treflat, peretii ei avand grosimea de aproape un metru. Tinda se afla in partea sudica a bisericii, iar turla este sustinuta prin sistemul de arcuri semicirculare suprapuse, numit uneori "bolta moldoveneasca".
Prima restaurare a bisericii Sfanta Treime a fost facuta in anul 1925. In anul 1994, cand administrator la manastirea Rudi a fost numita maica Antonina s-a inceput restaurarea repetata a bisericii Sfanta Treime. In acelasi an a fost sfintit altarul bisericii. In anii 1997-1998 parintele Donat a izbutit sa repare corpul de chilii si trapeza manastirii.
Majoritatea calugaritelor de aici sunt tinere. Ele insa nu consuma carne, lucru strict interzis prin regulamentul intern al manastirii. Caci, vorba surorii Taisia, "omul care mananca carne are dureri de burta, se simte greu si poate sa nu reziste la rugaciuni. In plus, carnea trezeste patimile". In schimb, la fiecare pranz, in mod obligatoriu, se serveste cate un paharut de vin rosu, folositor pentru vigoare si sanatate.
Toaca bate trezirea la ora 5 dimineata, iar stingerea e pe aproape de miezul noptii. Pregatindu-se de culcare, maicile isi petrec orele de seara fie citind cartile sfinte, fie indeletnicindu-se cu lucrul manual. Pentru ca, de cu zori, din nou sa-l laude pe Domnul si, cu rabdare si smerenie, sa se roage pentru binele tuturor.